Clădirea este construită din cărămidă cu grosimea de 42 de cm, reprezentând o structură de zidărie
portantă, fără sâmburi și centuri de beton. Planșeul de peste demisol este din bolțișoare de
cărămidă sprijinite pe profile metalice, iar planșeul de peste parter este din lemn cu grinzi de lemn,
podea din scândură de lemn, izolată cu cloțăraie. Această structură este caracteristică caselor
realizate în perioada 1910-1920.
Din punct de vedere funcțional, analiza partiului ne conduce la ideea că această casă a fost
construită ca locuință pentru familia unui, probabil, negustor sau meșteșugar.
Casa își desfășoară funcțiunile, simplu, pe două nivele:
– Demisol care adăpostește vechea bucătărie, sufrageria și un dormitor alături de
dependințele necesare. S-ar putea ca de-a lungul timpului casa să suporte utilizări diferite
prin preluarea acesteia de către stat și cazarea a mai multor familii în spații, devenite
improprii funcțiunilor atașate.
– La parter, casa avea un acces de onoare, din care exista o intrare directă în salonul principal
și într-o cameră probabil utilizată ca birou și un acces prin intermediul unui coridor către
două dormitoare și o baie.
Din punct de vedere al elementelor constitutive ale fațadelor, casa se încadrează într-un stil
“clasicist”, caracteristic caselor de la acea vreme din București unde locuitorii împrumută foarte
repede elemente clasice din arhitectura palatelor vremii.
Casa are un soclu înalt până la cota parterului,
alcătuit din asize orizontale, terminat într-un brâu cu profil liniar puternic prezent pe toate
fațadele, cu excepția calcanului. Ferestrele de la subsol, terminate la partea superioară într-un arc
simplu sunt protejate cu grilaje din fier forjat destul de simplu alcătuite. Treptele de intrare sunt
finisate cu mozaic turnat și nu prezintă la nivelul ansamblului scării elemente speciale ca valoare
arhitecturală.
Pozitionare pe harta
Distribuie aceasta proprietate
